Arhive categorie: Intrebari si raspunsuri

Obiecte de imbracaminte elastice pentru tratamentul limfedemului

Obiectele de imbracaminte elastice precum ciorapii elastici, manusile elastice sunt necesare in tratament deoarece previn cresterea limfedemului, incearca sa mentina dimensiunile membrului afectat in lipsa altor tratamente si pastreaza rezultatele obtinute prin alte tipuri de terapii. Acestea pot fi folosite in scop preventiv pentru a preveni aparitia limfedemului in urma mastectoniei , a altor operatii sau dupa leziuni traumatice si mai ales in timpul zborului cu avionul sau atunci cand munca fizica produce umflarea zonei. Se pot folosi si ca tratament in lipsa altor terapii pentru a limita cresterea in volum a membrului afectat. De asemenea trebuie folositi dupa aplicarea altor tipuri de terapie pentru a mentine rezultatele deja obtinute. Alegerea acestor obiecte de imbracaminte poate fi dificila deoarece aceasta trebuie sa se potriveasca dimensiunilor pacientului si trebuie sa fie comfortabila. Multor pacienti nu li se potrivesc dimensiunile standard ci ar trebui imbracaminte facuta la comanda. Imbracarea si dezbracarea acestora trebuie facuta cu grija pentru a nu se deteriora materialul. De asemenea trebuie acordata o atentie sporita ingrijirii pielii din aceste zone. Materialele trebuie alese cu grija deoarece multi pacienti pot si alergici la inbracamintea din material plastic si atunci trebuie cautate alte materiale care “respira” sau pe baza de bumbac. Obiectele de imbracaminte trebuie sa nu impiedice miscarile normale si trebuie sa ramana fixate pe piele.

Cum se face un automasaj

Studiile au aratat ca limfaticele se deschid printr-o miscare de intindere si un pic in lateral. Dupa aceste doua miscari trebuie eliberata pielea ( fara a desprinde insa mana de pe piele) pentru ca limfaticele sa se inchida si limfa sa fie abdorbita prin canale. De asemenea nu impingeti pielea inapoi lasati sa revina singura. Aceasta miscare de baza seamana cu niste cercuri. Miscare trebuie facuta intotdeauna pentru dirijarea limfei care ganglionii linfatici corespunzatori. Presiunea trebuie sa fie suficient de mare pentru a mobiliza pielea dar atat de mica incat sa nu se simta nimic sub piele (muschi). Presiunea prea mare colabeaza limfaticele initiale. Trebuie pastrat un anumit ritm si viteza pentru a produce relaxare si pentru a stimula sistemul nervos parasimpatic, fiecre miscare trebuie facuta de 10-15 ori fiecare avand o durata de 2 secunde. Cand se doreste drenarea unei zone, intotdeauna se incepe in apropierea ganglionilor limfatici si apoi ne indepartam progresiv dar impingand limfa mereu in directia ganglionilor. Astfel de elibereaza calea limfatica aparand un efect de suctiune. Acest masaj nu trebuie sa produca durere si daca pielea se inroseste inseamna ca ati aplicat prea multa presiune. Masajul se face direct pe piele si nu prin haine.

Situatii cand nu trebuie folosita terapia de drenaj prin pompare mecanica

Terapie de drenaj prin pompare mecanica nu trebuie folosita in caz de limfedem primar deoarece poate precipita aparitia limfedemului la celalat membru, in caz de limfedem secundar atunci cand ganglionii limfatici au fost scosi sau iradiati, in caz de limfedem genital, atunci cand pacientul sufera de o boala arteriala ( de ex in diabet zaharat), in cazul in care mai mult de o zona a corpului este cuprinsa de limfedem.
De asemenea aceasta terapie este contraindicata la pacientii ce sufera de insuficienta cardiaca congestiva, tromboza venoasa acuta, infectii ale membrului, afectiune maligna activa (cancer). De asemenea acesta terapie prin pompare poate fi folosita singura ea fiind mai eficienta in combinatie cu alte terapii cum ar fi masaj, ciorapi elastici.

Terapia de drenaj prin pompare mecanica

Pompele mecanice de drenaj sunt in general mansoane din plastic ce inconjoara membrul si se umfla si se dezumfla ajutand miscarea fluidelor spre radacina membrului. Exista doua tipuri de pompe 1 cu mai multe camere ce se umfla secvential de la degeta pana la radacina membrului si 2 cu o singura camera ce comprima membrul in intregime odata.

Aceste pompe sunt mai eficiente la cei limfedem grad 1 si la cei ce nu au avut radioterapie ca parte a tratamentului pentru cancer. Pompele cu mai multe camere sunt mai eficiente in reducerea volumului decat cele cu o singura camera. Reducerile in volumul membrului pot varia de la un pacient la altul de aceea tratamentul trebuie individualizat. Acest tip de tratament are rezultate mult mai bune atunci cand sunt combinate cu alte terapii (cum ar fi masaj, ciorapi elastici).

Complicatiile care pot sa apara in urma acestei terapii sunt: accentuarea limfedemului la radacina membrului cu fibroza secundara, pe abdomen /trunchi , pe membrul opus sau genital –de aceea inainte de inceperea sedintei de terapie trebuie facut un masaj special la radacina membrului si zona de trunchi/abdomen adiacenta pentru golirea ganglionilor locali; lezarea vaselor limfatice superficiale –presiunea aplicata prin pompa nu trebuie sa fie mare ci in jur de 60 mmHg; fisuri la nivelul pielii care se pot infecta.

Avand in vedere existenta acestor complicatii pacientii trebuie monitorizati regulat de catre un cadru medical.

Tratamentul limfedemului la copii

Pentru copii foarte mici (1-4 luni) se va aplica doar terapie de stimulare prin miscari de masaj. Pe masura ce copilul creste si va incepe sa umble in picioare, gravitatia va fi un factor agravant al bolii si atunci trebuie adaugat un suport extern ce consta in bandaje compresive sau in imbracaminte speciala de compresie. In cazul copiilor tesuturile sunt foarte delicate si trebuie avuta mare grija sa nu se produca leziuni, discomfort sau infectii deoarece acestea pot agrava boala. Vasele limfatice sunt niste structuri delicate si prin masaj brutal pot aparea spasme sau leziuni suplimentarea ale vaselor. De asemenea bandajele compresive nu trebuie aplicate prea strans mai ales ca ei nu pot spune ce ii deranjeaza. Alegerea bandajelor sau a obiectelor de imbracaminte speciala trebuie facuta cu atentie; ele trebuie sa se potriveasca cu dimensiunile mainii sau piciorului si nu trebuie sa stanjeneasca prea mult activitatea fizica a copilului. Terapia trebuie sa fie placuta, sa aiba un caracter de joaca pentru a produce sentimentul de comfort si siguranta. Chiar daca la inceput sedintele par sa nu aiba nici un efect ele trebuie continuate intr-o atmosfera de calm, copiilor ce nu colaboreaza trebuie sa li se reduca anxietatea treptat deoarece un pacient fericit inseamna un pacient compliant.

Limfedemul la copii

Limfedemul se poate clasifica in limfedem primar atunci cand fie este mostenit genetic sau cand cauza nu este cunoscuta si limfedem secundar atunci cand cauza bolii este cunoscuta (de ex. postraumatic, post interventie chirurgicala cancer, etc). Limfedemul poate sa apara si la copii, la unii chiar de la nastere sau la orice varsta mai frecvent odata cu pubertatea (datorita schimbarilor care au loc in organism in aceasta perioada). In prezent nu exista un tratament care sa vindece limfedemul. Cand boala este prezenta din copilarie parintii isi pot ajuta copilul prin initierea unui tratament conservativ de la o varsta cat mai frageda pentru a incerca sa diminue consecintele cronice si progresive ale bolii. Terapia indicata este terapia decongestiva care consta in masaj de drenaj si tehnici compresive ( de ex. bandaje compresive). Majoritatea cazurilor de limfedem nu sunt disabilitante , pacientii fiind capabili sa desfasoare o activitate normala. Acesti copii au un risc mai mare de infectiei dupa leziunile traumatice dar ei trebuie sa se joace normal, in aer liber, pentru a evita tulburarile de natura mentala sau emotionala ce pot sa apara .

Sa nu ne sperie aparitia limfedemului

Multe persoane ce au fost diagnosticate cu o forma de cancer si au fost tratate chirurgical extirpandu-se ganglionii limfatici regionali sau au urmat un tratament de radioterapie pot suferi mai apoi de limfedem. Limfedemul apare lent si se manifesta prin ingrosarea membrului incepand de la picior-glezna sau dupa caz de la mana, ingrosare progresiva care la inceput apare in special seara si dispare pana dimineata. In timp tumefierea persista tot timpul zilei cuprinde gamba apoi coapsa respective antebratul si bratul, si se insoteste de senzatia de greutate in picior. Acest lucru nu trebuie sa ne sperie el reprezentand un efect secundar al tratamentului aplicat si nu un esec al terapiei anticanceroase. Vizitele de control la medicul oncolog trebuie sa continue regulat si de asemenea trebuie intrebat si de semnificatia acestor noi simptome precum si daca exista restrictii pentru tratamentul limfedemului. Astazi exista numeroase metode ce ajuta la tinerea sub control a acestei boli. In concluzie limfedemul apare la foarte multe persoane ce au suferit tratamente chirurgicale, radioterapie si chiar daca este o boala cronica exista tratamente ce pot ajuta mentinerea ei mult timp intr-un stadiu incipient care sa nu interfere cu activitatile zilnice obisnuite.

Depistarea precoce si tratamentul limfedemului la supravietuitorii cancerului de san

Limfedemul este frecvent dupa operatia de cancer de san aparand la 15-40%din pacienti.Riscul de limfedem creste constant pana la 5 ani dupa tratamentul de cancer de san, insa pacientii pot fi la risc de limfedem pana la 10 ani dupa tratament.
Factori de risc pentru limfedem sun reprezentati de orice procedura ce intrerupe caile limfatice sau schimba dinamica fluidului in membru precum mastectomia, biopsia de ganglioni limfatici sau disectia axilara, compresiunile, traumatismele bratului etc.
Prevenirea limfedemului se face prin protectia pielii de ex. purtati manusi cand lucrati la gradina, evitarea traumatismelor mainii, un program de kinetoterapie-exercitiile se incep gradat-miscati bratul pentru ca sedentarismul accentueaza limfedemul si purtati un manson compresiv in timpul zborului cu avionul.
Detectarea precoce (inainte ca excesul de fluide sa fie o problema) este important in prevenirea limfedemului.Limfedemul poate fi detectat inainte ca pacientii sa-si dea seama de schimbare , atunci cand inca este reversibil.Limfedemul este recunoscut prin umflarea membrului ori prin masuratori ale circumferintei membrului, masurarea volumului membrului prin metoda dislocarii apei sau prin bioimpedanta ( metoda ce mai de incredere si care poate detecta dezvoltarea limfedemului cu pana la 6-10 luni inainte de aparitia clinica).
Fizioterapeutul este o parte importanta din echipa de prevenire si tratament al limfedemului.

(autor Dr. Pat W. Whitworth, tradus din Medscape.com)

Exista un test care poate sa determine cu acuratete daca sufer de limfedem?

In marea majoritate a cazurilor limfedemul este diagnosticat de catre medic prin examinarea fizica, insa in unele cazuri si mai ales in stadiile initiale, la aparitia bolii, diagnosticul este greu de stabilit si atunci se pot utiliza metode imagistice ( ecografie, raze X etc) ce sunt mai sensibile in detectarea schimbarilor din interiorul tesuturilor si pot fi folosite pentru verificarea si confirmarea diagnosticului . Dintre acestea limfoscintigrafia si limfoangiografia pot arata obstructia si deficienta vaselor limfatice prin injectarea unei substante speciale in piele . Aceste substante fac ca sistemul limfatic sa fie vizibil la anumite aparate de detectare. Sunt metode speciale si prin faptul ca se utilizeaza injectarea unor substante se numesc tehnici invazive. Alte tehnici non-invazive de vizualizare a tesuturilor moi ar fi computer tomografia ( CT) si rezonanta magnetica ( RMN ). Aceste metode fac vizibile sectiuni din corp cu toate tesuturile ( piele, muschi, os) permitand medicului sa vada modificarile aparute la diferite niveluri. Nu trebuie uitat nici de tehinicile ultrasonice ( Ecografice) pot fi utilizate pentru a evidentia insuficienta venoasa cronica prin determinarea vitezei si directiei de curgere a fluidului in vene si care sunt proceduri ieftine si non-invazive.

Sa nu ne sperie limfedemul

Dupa interventiile chirurgicale sau alte tratamente pentru eradicarea cancerului pacientii pot constata o crestere in dimensiuni a membrului superior sau inferior. Limfedemul poate sa apara in decurs de saptamani, luni si chiar ani dupa interventia chirurgicala. Limfedemul reprezinta acumularea de lichid în ?esuturile moi în cazul în care sistemul limfatic este deteriorat sau blocat. Sistemul limfatic este o re?ea de vase limfatice, ?esuturi ?i organe care transporta limfa in tot corpul. Limfedemul apare atunci cand limfa nu este în m?sur? s? curg? prin corp asa cum trebuie. Limfedemul in sine nu reprezinta o tumora, de cele mai multe ori cauza o reprezinta deteriorarea sistemului limfatic , dar nu trebuie uitat ca sistemul limfatic poate fi blocat si de celulele canceroase. De aceea este foarte important sa fie consultat medicul in aceasta privinta pentru a face testele necesare. De asemenea trebuie discutat cu medicul curant oportunitatea instituirii unor tratmente specifice pentru limfedem, deoarece sunt anumite cazuri in care acestea sunt contraidicate.

Constientizarea limfedemului

Limfedemul este o boala cronica ce poate sa apara ca efect secundar al interventiilor chirurgicale prin care se scot ganglioni limfatici (chiar 2 sau 3), operatiilor la san, traumatismelor membrelor etc. De obicei personalul medical este mai preocupat ( si pe buna dreptate) de boala de baza a pacientului – de ex. cancerul, traumatismul si pacientul primeste putine informatii cu privire la posibila aparitie a limfedemului. Limfedemul poate crea un discomfort real: pe langa dezavantajele cosmetice, membrul devine greoi, dureros, este miscat cu dificultate mai ales in stadiile avansate ale bolii. Partea buna a lucrurilor este ca acest limfedem secundar altor boli poate fi prevenit sau cel putin tinut sub control ani buni. De aceea este foarte important ca pacientii sa solicite informatii suplimentare personalului medical cu privire la riscurile de aparitie a limfedemului precum si modalitatile de prevenire si tratament al acestuia. Mai ales ca in present exista persoane specializate in tratamentul limfedemului si exista pe piata aparate ce pot fi folosite la domiciliu si de catre pacienti fara pregatire medicala.

Limfangiosarcomul cea mai de temut complicatie a limfedemului

Pacientii ce sufera de limedem cu o durata de peste 10 ani au un risc de a dezvolta limfangosarcom de 10%. Limfangiosarcomul poate sa apara in toate tipurile de limfedem dupa un numar insemnat de ani. Factorii care duc la aparitia acestei tumori nu sunt pe deplin cunoscuti, pe langa staza cronica a fluidelor in tesuturi se presupune si implicarea unor factori genetici predispozanti deoarece aceasta tumora nu apare in alte tipuri de edem e cum ar fi cele de cauza cardiaca sau renala. Simptomele limfangiosarcomului sunt initial aparitia la nivelul membrului afectat de limfedem a unor pete de culoare rosu-violaceu ce se transforma in placi sau de noduli ce cresc in dimensiuni si pot da in jur noduli sateliti, restul tegumentului poate deveni atrofic si poate prezenta zone de ulceratie, escare cu episoade de sangerare sau scurgere de limfa. Zonele de necroza sunt evidente in cazurile avansate. In timp nodulii cutanati se extind si pot metastaza cel mai frecvent in plamani. Acest tip de tumora este foarte agresiva necesitand amputatie iar prognosticul este rezervat rata de supravietuire la 5 ani fiind mica. Nu trebuie uitat ca nu orice tip de tumora ce apare la nivelul membrului afectat de limfedem este limfangiosarcom.

Tratamentul chirurgical al limfedemului

Limfedemul este o boala progresiva care nu are inca un tratament curativ. Pacientii suferind de limfedem duc o lupta continua de-a lungul intregii vieti cu tratamente medicamentoase si uneori interventii chirugicale unele cu posibile complicatii letale. Tratamentul chirurgical al limfedemului este rezervat cazurilor ce sunt rezistente la terapiile conservoatoare. Nu trebuie uitat ca tratamentul chirurgical este un tratament paliativ si nu curativ, adica scopul sau este de a reduce volumul membrului afectat pentru a usura suferinta bolnavului si pentru a face posibile tratamentele conservatoare de intretinere. Sunt folosite diferite proceduri in functie de particularitatile bolii fiecarui pacient si experienta chirurgului ce va efectua interventia. Multitudinea de proceduri folosite in acest moment reflecta lipsa superioritatii unei poroceduri fata de alta. Reducerea limfedemului se poate face prin doua tipuri de abordare: prin drenarea fluidului interstitial (de exemplu implantarea unui tub de silicon cu o valva unidirectionala sau in anumite cazuri in care sistemul venos este functional se utilizeaza anastomoza limfo-venoasa), sau prin excizarea tesutului subcutanat in exces.
In cazuri rare ce nu raspund la nici un tratament se poate recurge si la amputatie.

În ce cazuri poate aparea limfedemul?

Limfedemul poate fi mostenit; este ereditar, în unele familii existând predispozitie pentru aparitia lui. Poate fi cauzat de dezvoltarea necorespunz?toare a sistemului limfatic, afectiune manifestata chiar de la nastere, dar uneori depistata doar mai târziu în cursul vietii. Când boala apare fara antecedente familiale si fara o cauza aparenta, aceasta se numeste limfedem primar.
Cel mai frecvent, limfedemul poate aparea consecutiv unei operatii sau radioterapiei din cadrul tratamentului cancerului. Se poate manifesta imediat dupa tratament sau la mai multi ani dupa, ca rezultat al unei infectii sau traume. Acesta se numeste limfedem secundar.

Ce determina aparitia limfedemului?

Limfedemul poate apare atunci când vasele limfatice sau nodulii limfatici sunt afectati ca rezultat al tratamentului împotriva cancerului. În urma operatiei chirurgicale sau a radioterapiei, se formeaza tesut cicatricial si rutele de drenaj limfatic din acea parte a corpului se pot întrerupe partial.
Situatia aceasta este similara cu a unui râu pe care a fost construit un baraj. Apa se aduna în spatele barajului, depasind malurile râului si, daca terenul nu reuseste sa dreneze apa, se inunda. În limfedem, fluxul de limfa se reduce prin aparitia tesutului cicatricial si se aduna în tesuturile din jur determinând umflarea zonei respective.

Fizioterapia precoce poate ajuta la prevenirea si reducerea limfedemului dupa interventia chirurgicala pentru cancerul de san

In ianuarie 2010 a fost publicat un studiu in British Medical Journal cu titlul “Fizioterapia precoce poate ajuta la prevenirea si reducerea limfedemului dupa interventia chirurgicala pentru cancerul de san”, sustinut de Institutul de Sanatate Carlos III al Ministerului Sanatatii din Spania.

“Intreruperea sau deteriorarea sistemului limfatic axilar dupa chirurgia sau radioterapia pentru cancerul de san poate duce la acumularea regionala sau generalizatata a fluidului limfatic in spatiul interstitial, cunoscut ca limfedem secundar” sustine María Torres Lacomba si colegii acesteia de la Alcalá de Henares University din Madrid. “Fizioterapia precoce poate fi o interventie eficienta in prevenirea limfedemului secundar la femeile la cel putin un an dupa operatia pentru cancer de san ce a implicat si disectia nodulilor limfatici axilari”, au scris autorii studiului.

De asemenea Dr. Andrea Cheville, de la Mayo Clinic din Rochester, Minnesota a declarat:
“Dovezi limitate, dar convingatoare sustin utilitatea fizioterapiei dupa curatarea chirurgicala a nodulilor limfatici pentru a ameliora durerea, creste functionalitatea si mobilitatea umarului si pentru a reduce riscul femeii de a dezvolta limfedem”.

Poate fi îndepartat chirurgical limfedemul?

Tesuturile superficiale înecate în acest lichid pot fi îndepartate printr-o interventie chirurgicala, dar acest lucru determina aparitia unor cicatrici întinse. Operatia nu va îndeparta cauza reala a edemului, deci limfa va fi produsa în continuare, si limfedemul va reapare.
Se pot face operatii care sa faca un fel de “by pass” care sa scurtcircuiteze blocajul din sistemul limfatic si sa creeze noi rute de drenaj. Acest fapt nu produce beneficii pe termen lung.
Uneori, dupa reducerea unui edem sever prin tratament, se poate realiza o interventie de chirurgie plastica pentru a îndeparta excesul de piele aparut. Aceasta masura nu este întotdeauna recomandata si trebuie discutata cu medicul curant.
Liposuctiunea reprezentând îndepartarea chirurgicala a lichidului limfatic, poate fi o masura terapeutica adoptata în limfedem. Desi reduce initial marimea membrului, poate fi dureroasa si nu îndeparteaza cauza umflaturii care reapare uneori.

Se poate vindeca limfedemul?

Limfedemul este o boala  ce persista pentru tot restul vietii , in foarte putine cazuri tratamentele aplicate in fazele initiale duc la vindecare, marea majoritate a celor ce sufera de aceasta patologie au nevoie de ingrijiri medicale permanente, ingrijiri ce tin mai ales de schimbarea definitiva a modului de viata.
Limfedemul nu se poate vindeca pentru ca glandele si vasele limfatice lipsa nu pot fi înlocuite sau reparate. Totusi, pentru multe persoane, tratamentul poate reduce considerabil edemul si aceste noi dimensiuni pot fi mentinute.
În foarte putine cazuri, în care limfedemul este cauzat de cancer, tratamentul acestuia va duce la o reducere sau chiar disparitie a edemului.
Oricât de eficient ar fi tratamentul limfedemului, exista întotdeauna posibilitatea reaparitiei sale. Va trebui sa continuati sa purtati bandaje elastice de sustinere, asa cum vi s-a recomandat de catre specialistul în limfedem care va trateaza si sa urmati tratamentul asa cum ati fost instruit.
În timpul sau dupa tratarea limfedemului este important sa urmati în continuare sfaturile pe care le-ati primit asupra îngrijirii pielii, gimnastica etc.
Veti învata sa recunoasteti activitatile care înrautatesc limfedemul si, limitându-le, veti controla eficient afectiunea.

Trebuie tinut un regim in limfedem?

In tratamentul limfedemului este foarte important modul de viata recomandandu-se:

  • Evitarea meseriilor ce presupun statul in picioare nemiscat timp indelungat, in pauze sa ridice picioarele usor deasupra planului orizontal
  • Evitarea mersului prelungit (mai mult de 2 ore) si a calatoriilor pe distante mari in sezut
  • Evitarea purtarii de obiecte de imbracaminte ce strang membrul inferior in anumite zone ( de exemplu sosete cu elasticul prea stramt)
  • Evitarea incaltamintei cu tocul prea inalt
  • Evitarea cresterii excesive in greutate
  • Evitarea situatiilor cu risc mare de dezvolatre a infectiilor precum intepaturile de insecte, muscaturile sau jgarieturile de animale, traumatismele, procedeele de cosmetica cu ustensile nesterilizate etc.
  • Purtarea pe tot parcursul zilei de ciorapi elastici
  • Pe perioada noptii picioarele sa fie tinute usor deasupra planului orizontal
  • Igiena riguroasa a zonelor afectate de limfedem si pastrarea unei bune hidratari a pielii , precum si tratarea imediata in cazul aparitiei semnelor de infectie sau dureri locale
  • In ultimii ani se recomanda procurarea de aparate personale speciale pentru reducerea edemului pentru tratamente la domiciliu
  • Practicarea unui sport precum natatie, ciclism.

Cat de des trebuie sa mearga la medic o persoana ce sufera de limfedem?

Consulturile si controalele in clinicile de specialitate se fac periodic in functie de recomandarea medicului sau si in cazul agravarii bolii sau aparitiei complicatiilor (precum infectiile, durerile persistente, ulcerelor) pentru a beneficia de tratamente medicamentoase sau chiar interventii chirurgicale in functie necesitati. De asemenea sunt necesare cure periodice in unitati de profil ce detin aparatura pentru reducerea edemului, personal specializat in masajul manual de drenaj, posibilitati de hidroterapie.

Poate fi limfedemul tratat?

Exista multe modalitati de tratament ale limfedemului. În ciuda afectarii
sistemului limfatic, o anumita cantitate de lichid este drenata. Trebuie, totusi, usurata gasirea de catre acest lichid a unor noi cai de drenaj.
Toate tipurile de tratament au scopul de a reface echilibrul între rata de producere a limfei si rata sa de drenaj. Întelegerea acestei afectiuni si primirea de sfaturi medicale sunt în egala masura importante pentru rezolvarea cu succes a limfedemului.